SISTEMUL DE ASIGURARE A CALITĂŢII LA NIVELUL

UNIVERSITĂŢII ”GEORGE BACOVIA” DIN BACĂU

 

 

1. CONSIDERAŢII GENERALE

 

Universitatea poate fi privită şi ca o organizaţie ce îşi desfăşoară activitatea într-o piaţă concurenţială a serviciilor (învăţământ, cercetare, consultanţă). Sub acest aspect, competitivitatea instituţiei de învăţământ superior este dată de capacitatea ei de adaptare la nevoile în continuă schimbare ale mediului economico-social. Misiunea sa principală este cea de a răspunde nevoilor specifice de educaţie şi de formare profesională ale individului, precum şi nevoilor dezvoltării sociale şi economice ale comunităţii (locale, regionale, naţionale). Universitatea îşi îndeplineşte acest obiectiv doar în măsura în care satisface aceste trebuinţe la un standard de calitate care permite atât individului cât şi societăţii să devină performanţi într-un mediu globalizat, caracterizat prin competiţie şi dinamism. Menţinerea standardului este posibilă numai în condiţiile orientării spre performanţă a activităţii universitare, prin îmbunătăţirea continuă a ofertei şi a rezultatelor, prin asigurarea unui management performant, unei politici financiare adecvată, prin utilizarea raţională a resurselor, prin încurajarea unei atitudini responsabile a întregului personal.

Universitatea are şi o misiune ştiinţifică şi culturală. Ea produce noi cunoştinţe ştiinţifice şi le evaluează critic pe cele general admise de comunitatea academică, creează, prin membrii săi, opere intelectuale de valoare naţională şi internaţională. În exerciţiul acestor funcţii, ea beneficiază de autonomie academică şi urmăreşte progresul cunoaşterii umane, proces îndeobşte greu previzibil. Aceste ţeluri înalte ale universităţii trebuie să se armonizeze cu misiunea de educare şi formare a tinerei generaţii. Managementul calităţii doreşte să fie un instrument util în procesul de integrare a diferitelor funcţii ale învăţămîntului superior.

Potrivit Legii învăţământului nr. 84 din 1995, H.G. nr 223 din 2005 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Educaţiei şi Cercetării şi Ordinului Ministrului Educaţiei şi Cercetării nr. 3928 din 21 aprilie 2005, fiecare instituţie de învăţământ superior are obligaţia de a adopta propria politică de asigurare şi îmbunătăţire continuă a calităţii, însoţită de metodologii şi proceduri adecvate de evaluare internă a programelor, proceselor didactice şi celorlalte activităţi vizând formarea iniţială şi continuă a specialiştilor. 

 

 

 

3. MECANISMELE PROPRII DE APROBARE, EVALUARE PERIODICĂ

A CALITĂŢII ŞI MONITORIZARE A PROGRAMELOR DE STUDII

 

            Având în vedere integrarea sistemului de învăţământ superior în spaţiul european al învăţământului superior, se va utiliza în cele ce urmează noţiunea de „program de studii universitare” şi nu de „specializare”, deşi aceasta din urmă este încă în uzanţă prin legislaţia din domeniul învăţământului superior în vigoare la această dată. Conceptul de specializare se referă la un domeniu sau subdomeniu de pregătire universitară, definit printr-un spectru de competenţe profesionale pe care absolventul trebuie să le obţină şi să le demonstreze printr-o serie de verificări. Nomenclatorul actual pentru domeniile şi specializările de referinţă din învăţământul universitar din ţara noastră este aprobat prin H.G. nr.896 din 10 iunie 2004. Procesul de învăţământ dintr-o facultate este organizat pe specializări. Pentru fiecare specializare, facultatea oferă câte un program de studii universitare. Pentru aceeaşi specializare, facultăţi din universităţi diferite pot oferi programe diferite, dar care să răspundă cerinţelor impuse de CNEAA. De aceea, în sens strict nu specializările se supun procesului de evaluare a calităţii, ci programele de studii universitare.

 

            1. Proiectarea programului de studii

 

            1.1 Faza de iniţiere/concepţie a programului de studii universitare. Proiectarea programului de studii universitare trebuie să aibă la bază:

·           Analiza necesităţii academice şi socio-economice a dezvoltării programului de studii, cu identificarea grupului ţintă de clienţi - potenţiali studenţi şi angajatori;

·           Identificarea cadrului legislativ ce permite dezvoltarea programului de studii şi a cerinţelor ce decurg din reglementări naţionale, locale sau instituţionale;

·           Posibile consideraţii şi argumente legate de managementul strategic al universităţii şi de modul în care acesta este interesat în dezvoltarea programului de studii;

·           Identificarea obiectivelor programului, a cerinţelor clienţilor referitoare la competenţele profesionale şi sociale aşteptate de aceştia după absolvirea programului de studii;

·           Identificarea rezultatelor aşteptate ale programului de studii proiectat, exprimate prin portofoliul competenţelor, abilităţilor, deprinderilor, pe care le vor obţine viitorii studenţi;

·           Sinteza informaţiilor privind programe de studii similare identificate din oferta naţională şi internaţională.

            Ca urmare a analizei elementelor precizate în faza de iniţiere a proiectului, precum şi a altor consideraţii importante în această fază de concepţie, grupul de lucru însărcinat cu proiectarea programului de studii elaborează misiunea, obiectivele şi rezultatele aşteptate ale programului de studii. Se precizează competenţele oferite de programul de studii universitare, precum şi diploma, certificatul, respectiv, titlul profesional/academic obţinut de absolvenţi.

            1.2. Faza de dezvoltare a proiectului programului de studii universitare. Această etapă de proiectare cuprinde următoarele elemente:

·           Definirea modului de transmitere a cunoştinţelor şi informaţiilor în cadrul programului de studii ce se proiectează;

·           Definirea detailată a competenţelor programului de studii oferite studentului la absolvire;

·           Caracterizarea proceselor de predare şi învăţare şi a modului de formare a competenţelor dorite;

·           Elaborarea curriculum-ului (planului de învăţământ) în baza unei metodologii prestabilite, cu definirea clară a etapelor elaborării, responsabilităţilor, competenţelor decizionale şi termenelor finale;

·           Conţinutul, încărcarea planului de învăţământ, numărul total al creditelor şi defalcarea lor pe semestre de studii;

·           Precizarea specializării pe verticală, printre disciplinele planului de învăţământ, şi a legăturilor pe verticală şi orizontală dintre cursuri; gradul de includere a altor discipline decât cele de specialitate, sau a unor subiecte interdisciplinare; a raportului dintre aplicaţii şi teorie;

·           Planificare orară;

·           Proiectarea programelor analitice pentru toate formele de activitate didactică: cursuri, seminarii, lucrări practice, proiecte, etc.. Aceste documente conţin informaţii cu privire la: obiectivele disciplinei, conţinutul de bază al cursului/seminarului/lucrărilor practice, metodologia de evaluare a cunoştinţelor studenţilor, metodologii şi tehnologii didactice folosite în transferul de cunoştinţe, bibliografie minimală, infrastructura tehnologiilor informaţionale folosite,ş.a.

·           Precizarea tehnologiilor didactice folosite în procesul de predare-învăţare;

·           Formele de evaluare a cunoştinţelor studenţilor, cu considerarea metodelor de evaluare, a frecvenţei evaluării, standardele de evaluare, responsabilităţi pentru desfăşurarea evaluării;

·           Managementul activităţilor didactice pe ani de studii, semestre, săptămâni, ore.

·           Identificarea resurselor umane necesare şi disponibile, respectiv gradele didactice, titlul ştiinţific şi specializarea în domeniu a personalului implicat în derularea activităţilor didactice şi sau de tutoriat, etc.;

·           Identificarea resurselor financiare şi de patrimoniu necesare.

            În spaţiul definit prin Procesul Bologna, sistemul de învăţământ superior se proiectează în trei cicluri, cu acordarea titlului universitar şi a diplomei de licenţă absolvenţilor primului ciclu şi respectiv a titlului universitar, a diplomei de Master, pentru absolvenţii celui de al doilea ciclu de învăţământ superior, şi a celei de Doctor pentru al treilea ciclu. Fiecare din aceste titluri înglobează un anumit nivel de cunoştinţe, abilităţi, deprinderi acumulate de deţinătorii titlului, ce formează cuantumul de competenţe oferite unui absolvent la încheierea cu succes a programului de studii universitare.

            ¨Titlul şi diploma de licenţă sunt atribuite unui absolvent al programului de studii care:

Ö                    demonstrează acumulare de cunoştinţe şi capacitatea de a înţelege aspecte din domeniul de studii în care s-a format după absolvirea studiilor preuniversitare, inclusiv aspecte de actualitate ale domeniului;

Ö                    poate folosi atât cunoştinţele acumulate precum şi capacitatea lui de înţelegere a fenomenelor printr-o abordare profesională în domeniul de activitate sau domeniul vocaţional, şi de asemenea a acumulat competenţele necesare demonstrării, argumentării şi rezolvării problemelor din domeniul de studii considerat;

Ö                    are capacitatea de a colecta şi interpreta informaţii şi date relevante pentru a elabora judecăţi ce pot include reflecţii privind probleme sociale, ştiinţifice şi etice importante;

Ö                    are capacitatea de a comunica informaţii, idei, probleme şi soluţii, atât în interacţiune cu specialişti din domeniu cât şi cu nespecialişti;

Ö                    şi-a dezvoltat deprinderi de învăţare, necesare procesului de educaţie continuă prin înscrierea la un nou program de studii, în vederea obţinerii unui titlu academic superior celui de licenţă.

 

            ¨Titlul şi diploma de Master sunt atribuite unui absolvent al programului de studii care:

Ö                    demonstrează acumulare de cunoştinţe şi capacitatea de înţelegere bazată pe extinderea competenţelor obţinute prin programele de Bachelor, şi care reprezintă o garanţie, respectiv o oportunitate de a dezvolta şi aplica idei originale în cadrul activităţilor de cercetare;

Ö                    poate aplica noţiunile acumulate, capacitatea de înţelegere şi abilitatea de rezolvare a problemelor în domenii noi sau nefamiliare, cu dimensiuni uni sau multidisciplinare, conexe cu domeniul de studiu;

Ö                    posedă abilitatea de a integra cunoştinţele acumulate în timpul studiilor, capacitatea de management a problemelor complexe şi de formulare a unor judecăţi pornind de la informaţii incomplete sau limitate ca număr, judecăţi care includ însă reflecţii asupra responsabilităţii sociale şi etice legate de aplicarea propriilor cunoştinţe şi judecăţi;

Ö                    are capacitatea de a comunica în mod clar şi concis propriile concluzii, cunoştinţele şi raţionamentele care le justifică, atât către specialişti din domeniu dar şi către un public formată din nespecialişti;

Ö                    posedă abilităţi de învăţare care vor permite să îşi continue studiile, în mare măsură în regim autonom.

            1.3 Faza de implementare a proiectului programului de studii universitare. Această fază va cuprinde următoarele elemente:

·           aprobarea şi administrarea programului de studii;

·           elaborarea şi aprobarea statelor de funcţiuni pentru corpul didactic;

·           monitorizarea activităţii didactice;

·           monitorizarea evaluării studenţilor;

·           managementul rezultatelor programului de studii.

 

 

            2.  Evaluarea programului de studii universitare

 

            2.1 Conceptul de evaluare academică. A evalua înseamnă a determina valoarea aproximativă a unui bun, a unui lucru, etc. În sens economic, a evalua înseamnă a exprima în bani mărimea valorică a mijloacelor fixe şi circulante a surselor acestora şi a tuturor operaţiilor consemnate în documentaţiile economice. În limbajul curent, termenul a evalua este folosit în sensul de a preţui sau a aprecia. Evaluarea academică este o noţiune complexă, ce îmbină semnificaţiile termenului a evalua cu un anumit context de asigurare a calităţii proceselor de transfer de cunoştinţe şi competenţe, specifice învăţământului superior. Evaluarea academică este strâns legată modelul de calitate EFQM al Fundaţiei Europene pentru Managementul Calităţii, cu referire la cele nouă arii distincte ale acestuia:

·           managementul de vârf;

·           managementul resurselor umane;

·           politici şi strategii;

·           managementul infrastructurii;

·           managementul proceselor din învăţământul superior;

·           satisfacţia corpului academic;

·           satisfacţia clienţilor (studenţi);

·           relaţia cu societatea în ansamblu şi cu părţile interesate din societate;

·           totalitatea rezultatelor finale.

            2.2 Tipuri de evaluare academică. Din punct de vedere al apartenenţei corpului de evaluatori la organizaţia academică ce oferă programul de studii respectiv, evaluarea programelor de studii poate fi:

·           evaluare internă, cunoscută şi ca autoevaluare sau audit intern;

·           evaluare externă, sau audit extern.

·           Din experienţa europeană, pot fi luate în consideraţie următoarele tipuri de evaluări academice:

·           evaluarea de forme de activitate (curs, seminar, lucrare practică);

·           evaluarea programelor de studii, care are ca obiect evaluarea tuturor proceselor ce au loc în derularea acestor programe, inclusiv aspectele;

·           evaluarea instituţională, ce cuprinde aspectele de calitate referitoare la totalitatea proceselor din universitate, activităţi didactice şi de cercetare, activităţi de conducere, financiare, management, infrastructură ş.a.

     În condiţiile specifice proceselor din învăţământului superior, evaluarea academică este de tip colegial (peer review). Ea vizează realizarea unor analize de tip SWOT (Strengths, Weaknesses, Opportunities, Threats), cu evidenţierea aspectelor forte sau a punctelor “tari” ale programului şi, de asemenea a aspectelor deficitare sau a punctelor “slabe” ale acestuia.

Experienţa recentă din unele universităţi  a relevat faptul că în orice tip de evaluare, deosebit de importante sunt criteriile de evaluare şi modelul de calitate folosit în aplicarea practică a procedurilor de evaluare. Standardele de evaluare şi de elaborare a judecăţilor rezultate din evaluare au la bază o serie de criterii de evaluare. Aceste criterii de evaluare ar trebui să fie:

·           orientate pe procesele din universitate;

·           introduse în toate fazele de proces din universitate, incluzând proiectarea, planificarea, verificarea şi îmbunătăţirea ori corectarea acestora;

·           generate din interiorul universităţii şi din relaţia cu părţile interesate aparţinînd mediului extern al acesteia;

·           transparente şi flexibile;

·           bazate pe competenţe, cu referire la implicarea de competenţe intelectuale şi abilităţi practice.

            2.3. Autoevaluarea programelor de studii. Criteriile de evaluare a programelor de studii practicate cu succes în activitatea de autoevaluare se prezintă în cele ce urmează. Acest criterii sunt viabile, moderne, orientate pe rezultatele programului de studii, având ca idee de bază îmbunătăţirea rezultatelor programului, prin analizele de tip SWOT efectuate în cadrul activităţii de autoevaluare.

Criteriile de autoevaluare sunt grupate generic în 5 categorii, cu specificarea aspectelor de detaliu pentru fiecare din ele:

1.                  Misiunea, obiectivele şi rezultatele aşteptate ale programului de studii

a.       Obiectivele programului de studii

b.      Nivelul programului de studii şi tipul de competenţe oferite (Bachelor sau Master)

c.       Contextul profesional şi al disciplinelor de studiu

d.      Rezultatele programului de studii şi evaluarea studenţilor

 

2.                  Structura şi conţinutul programului de studii

a.       Structura programului de studii

b.      Distribuţia şi echilibrul în conţinutul programului de studii

c.       Relaţia între discipline pe verticală şi pe orizontală în cadrul programului de studii

d.      Integrarea profesională, respectiv a cunoştinţelor teoretice cu cele practice

e.       Comunicarea

f.        Nivelul de instruire în domeniul tehnologiilor informatice

g.       Competenţe rezultate din activităţi practice ale studenţilor (participarea la proiecte, stagii, rezidenţe, etc.)

 

3.                  Mediul de predare şi învăţare

a.       identificarea metodelor şi tehnologiilor didactice adecvate de predare şi învăţare

b.      evaluări periodice ale activităţii studenţilor bazate pe metodologii explicite şi consecvente

c.       suportul instituţional al universităţii în activitatea de predare şi învăţare

4.                  Managementul calităţii cu referire la programul de studii, studenţi, absolvenţi

a.       politici de recrutare şi selecţie a studenţilor în funcţie de standardul impus sau dorit al programului de studii

b.      standarde academice formulate explicit

c.       asigurarea cerinţelor de evaluare externă a programului cerute de mediile profesionale, academice, etc. externe universităţii

5.                  Calitatea corpului profesoral academic

a.       componenţa numerică a corpului profesoral

b.      calificările şi competenţele cadrelor didactice

c.       declaraţii scrise privind standarde profesionale de predare, învăţare, cercetare, precum şi standarde referitoare la menţinerea disciplinei academice, a moralei şi eticii universitare.

            Managementul activităţilor de autoevaluare se desfăşoară sub directa coordonare a conducerii programului de studii şi ar putea cuprinde următoarele etape:

·           nominalizarea comisiei de autoevaluare, un număr de 3-5 membri, de obicei, cadre didactice din toate categoriile didactice, dar şi studenţi din programul de studii respectiv;

·           numirea responsabilului acesteia;

·           stabilirea agendei de lucru a comisiei şi a termenului de încheiere a activităţii;

·           stabilirea criteriilor de evaluare;

·           colectarea de informaţii şi date relevante pentru programul de studii autoevaluat şi analiza lor, de obicei în termenii de analiză SWOT;

·           întocmirea raportului de autoevaluare.

            Această activitate a comisiei de autoevaluare trebuie să se bucure de sprijinul nemijlocit al decanului sau al coordonatorului programului de studii. Ea trebuie să se desfăşoare transparent şi obiectiv, fapt ce contribuie la sporirea interesului privind îmbunătăţirea activităţilor programului de studii, pe baza adeziunii tuturor părţilor interesate din universitate.

            Raportul de autoevaluare este documentul final ce cuprinde activitatea de autoevaluare a programului de studii. Acesta este structurat pe capitole, în funcţie de criteriile de evaluare. În uzanţa europeană, acest document are un număr limitat de pagini, între 20-40, cu analiza pertinentă de tip SWOT. Raportul de autoevaluare poate cuprinde la fiecare din criteriile enunţate mai sus şi măsuri pe care responsabilii programului de studii din universitate le propun, încă din această etapă, pentru îmbunătăţirea activităţii ca rezultat al autoevaluării efectuate.

            2.4. Evaluarea externă a programelor de studii. Evaluarea externă a programului de studii este activitatea efectuată în mod colegial (peer review) de o comisie de evaluatori, externă universităţii, care se desfăşoară în universitate, după o metodologie prestabilită pe baza raportului de autoevaluare a programului de studii respectiv. Managementul activităţii de evaluare externă cuprinde în esenţă următoarele :

·           comunicarea iniţială dintre agenţia naţională de calitate şi universitate, respectiv facultate, pentru stabilirea perioadei şi a cadrului evaluării externe;

·           identificarea sau numirea unui responsabil din partea programului de studii evaluat, în vederea pregătirii activităţii de evaluare externă; crearea condiţiilor de lucru pentru comisia de evaluare externă în universitatea gazdă;

·           stabilirea agendei vizitei comisiei de evaluare externă şi a tuturor detaliilor necesare, prin comunicări bilaterale între preşedintele comisiei de evaluare şi coordonatorul programului de studii auditat;

·           realizarea vizitei de evaluare externă, ce durează circa 2 zile;

·           întocmirea raportului de evaluare externă în versiune de lucru, pentru informare şi discuţie între preşedintele comisiei de evaluare externă şi coordonatorul programului de studii evaluat;

·           înaintarea oficială a raportului de evaluare externă, deopotrivă către organismul naţional de asigurare a calităţii şi către instituţia universitară responsabilă pentru programul de studii evaluat;

·           prezentarea publică, de obicei pe pagina de web a agenţiei naţionale de coordonare a asigurării calităţii, a raportului de evaluare externă.

            Comisia de evaluare externă este compusă din 3-5 personalităţi exterioare universităţii, astfel încât să reflecte prin structura sa părţile interesate într-un astfel de program, şi anume:

·        preşedintele comisiei, profesor universitar cu experienţă în managementul calităţii în învăţământul superior, cu statură universitară recunoscută, care nu este neapărat specialist în domeniul programului de studii auditat;

·        profesor universitar, specialist din ţară sau din străinătate, în domeniul programului de studii auditat;

·        profesor specialist în tehnologii didactice;

·        reprezentant al angajatorilor din domeniul programului de studii evaluat;

·        reprezentant al studenţilor, înscris la un program similar la altă universitate din ţară.

            Înainte de începerea activităţii comisiei de evaluare externă, membrii comisiei şi preşedintele ei trebuie să declare dacă există un posibil conflict de interese privind nominalizarea lor. Întreaga activitate se desfăşoară cu respectarea eticii şi a condiţiilor deontologice necesare unei activităţi de evaluare. În ţările spaţiului european de învăţământ superior, membrii comisiei de evaluare externă sunt selectaţi pe criterii bine definite, din baza de date naţională şi internaţională, fiind de obicei nominalizaţi cu o frecvenţă de 1-2 participări în comisii, pe o perioadă de 3-5 ani, pentru un program de studii.

Documentul rezultat este Raportul comisiei de evaluare externă, care a fost prezentat verbal de preşedintele comisiei la încheierea vizitei de evaluare externă. Acest raport are circa 20-30 pagini şi se bazează pe o listă de verificare, prezentată în continuare. Această listă se întocmeşte prin evaluarea activităţilor şi proceselor din programul de studii pe baza criteriilor, fiind completată cu setul de documente necesare identificării tuturor aspectelor forte şi respectiv nesatisfăcătoare din procesele ce se dezvoltă în cadrul programului de studii evaluat.

 

Lista de verificare

Comisia de evaluare externă va întocmi, în baza raportului de autoevaluare şi a observaţiilor directe colectate în timpul vizitei de evaluare, o listă de verificare ce cuprinde un rezumat al îndeplinirii criteriilor de evaluare la fiecarea capitol în parte. Aceste concluzii rezultă de obicei în urma unei analize de tip SWOT, cu specificarea punctelor tari şi a aspectelor necorespunzătoare la fiecare capitol în parte. Se pot face recomandări pentru îmbunătaţirea rezultatelor programului de studii. De asemeni, în final se poate stabili dacă în urma acestei analize SWOT programul de studii îndeplineşte standardele minime din domeniul de învăţământ superior respectiv. În timpul vizitei, comisia de evaluare externă va folosi aceste concluzii pentru a realiza prima versiune de lucru a raportului de evaluare externă.

 

Grila de evaluare a programului de studii

 0= nu este posibilă exprimarea unei aprecieri; informaţii insuficiente

 

1=mai puţin decât satisfăcător din toate punctele de vedere

2=satisfăcător în parte, nu din toate punctele de vedere

3=satisfăcător din toate punctele de vedere; s-au îndeplinit obiectivele propuse

4=satisfăcător în majoritatea aspectelor, şi în cazul unora calificativul este mai mult decât satisfăcător

5=excelent; mai mult decât satisfăcător în majoritatea aspectelor

 

Programul de studii întruneşte cerinţele de bază pentru evaluare?

 

 

1.  Misiune. Obiectivele programului. Rezultate aşteptate

 

 

II. Structura şi conţinutul programului de studiu

 

 

Analiza generală a aspectelor programului corespunzătoare acestui capitol

 

Aspecte tari

 

Aspecte slabe

 

Recomandări pentru îmbunătăţiri

 

 

 

III. Mediul de predare-învăţare – Incluzând suportul instituţional, conducerea, facilităţile şi dotarea

Analiza generală a aspectelor programului corespunzătoare acestui capitol

 

Aspecte tari

 

Aspecte slabe

 

Recomandări pentru îmbunătăţiri

 

 

IV. Managementul calităţii: program, studenţi, absolvenţi

Analiza generală a aspectelor programului de studii corespunzătoare acestui capitol

 

Aspecte tari

 

Aspecte slabe

 

Recomandări pentru îmbunătăţiri

 

 

V Calitatea corpului profesoral

Analiza generală a aspectelor programului corespunzătoare acestui capitol

 

Aspecte tari

 

Aspecte slabe

 

Recomandări pentru îmbunătăţiri

 

 

 

 

 

Conform Cartei, Universitatea „George Bacovia” are ca misiune generală:

·     formarea iniţială şi perfecţionarea specialiştilor de înaltă calificare în domenii de real interes din economie şi administraţie;

·     susţinerea unei ample activităţi de cercetare ştiinţifică în vederea rezolvării unor probleme teoretice şi aplicative;

·     angrenarea comunităţii academice în acţiunile de afirmare a culturii naţionale şi integrarea acesteia în cultura universală;

·     cultivarea dragostei faţă de ţară, faţă de trecutul istoric şi de tradiţiile poporului român.

În conformitate cu misiunea asumată, Universitatea şi-a fixat  o serie de obiective generale atât în ceea ce priveşte activitatea didactică, instructiv-educativă, cât şi cea de cercetare.

            În ceea ce priveşte activitatea didactică, Universitatea "George Bacovia" îşi asumă ca misiune generală formarea de specialişti cu pregătire superioară în diferite domenii ale cunoaşterii şi practicii economico-sociale, potrivit cu structura specializărilor autorizate şi acreditate. Pentru  realizarea  acesteia, ea şi-a fixat următoarele obiective generale:

·                  perfecţionarea continuă a planurilor de învăţământ, a programelor analitice şi a metodelor didactice în concordanţă cu strategia şi cu standardele naţionale şi internaţionale;

·                  crearea condiţiilor pentru acumularea de cunoştinţe economice, sociale, culturale, tehnice şi umaniste care să susţină competenţa profesională şi socială a viitorilor specialişti, precum şi însuşirea de metode, tehnici, deprinderi şi calităţi care să permită autoinstruirea pe parcursul întregii activităţi;

·                  dezvoltarea şi modernizarea cu caracter de permanenţă a bazei materiale aferentă procesului didactic şi de cercetare ştiinţifică;

·                  constituirea unui corp profesoral bine pregătit profesional, selectat prin concursuri, în baza unor criterii riguroase;

·                  participarea comunităţii universitare la programe locale, naţionale şi internaţionale privind învăţământul superior;

·                  realizarea programelor speciale de informare şi formare prin cursuri de scurtă durată în cadrul structurilor (centrelor şi departamentelor) constituite în baza unor proiecte cu finanţare externă sau internă;

·                  integrarea învăţământului superior românesc în cel european şi mondial etc.

            Pe linia cercetării ştiinţifice, Universitatea, în baza unor planuri anuale şi de perspectivă, precum şi a unor contracte ferme, are ca misiune generală soluţionarea unor probleme teoretice şi aplicative concretizate în studii, monografii, tratate, cursuri, articole şi prelegeri, publicate prin editurile din ţară şi străinătate, în beneficiul studenţilor, specialiştilor în domeniile abordate, precum şi al unor firme. În acest sens, ea îşi propune următoarele obiective generale:

·                derularea unor activităţi de cercetare ştiinţifică în catedre, departamente, centre şi colective orientate spre:

§         sprijinirea  pregătirii studenţilor;

§         afirmarea comunităţii ştiinţifice a Universităţii în cadrul societăţii româneşti, precum şi în comunitatea ştiinţifică naţională şi internaţională;

·        permanentizarea acţiunilor de valorificare a rezultatelor cercetării ştiinţifice prin sesiuni, simpozioane, contracte de cercetare fundamentală şi aplicativă;

·        editarea unor lucrări de specialitate sau conexe domeniilor de interes universitar, pe plan didactic şi ştiinţific, în funcţie de cerinţele practicii economico-sociale, zonale şi naţionale;

·        perfecţionarea continuă a pregătirii cercetătorilor prin programe de doctorat şi specializare în ţară şi străinătate;

·        promovare relaţiilor de cooperare naţională şi internaţională în domeniul cercetării cu alte universităţi etc.

Universitatea „George Bacovia” are ca misiune specifică pregătirea de specialişti cu înaltă calificare în domeniile contabilităţii, informaticii economice, managementului, administraţiei publice, marketingului, precum şi în alte domenii care vor prezenta interes pe piaţa muncii în perspectivă. Pentru realizarea acestei misiuni, ea şi-a propus atingerea următoarelor obiective:

·        valorificarea, prin planurile de învăţământ şi prin conţinutul cursurilor, seminariilor şi lucrărilor practice, a cunoştinţelor ştiinţifice şi a experienţei celei mai avansate în vederea formării specialiştilor cu studii superioare în domeniile menţionate;

·        crearea, atât prin intermediul orelor de laborator şi de lucrări practice, cât şi prin stagiile de practică productivă, a deprinderilor de muncă necesare exercitării, în condiţii de exigenţă maximă, a profesiei;

·        imprimarea, prin întreaga activitate didactică şi educativă, a spiritului de competiţie şi a deprinderilor de autoformare şi autoperfecţionare, absolut indispensabile în condiţiile actuale în care organismele financiare, social-economice şi politice îşi desfăşoară activitatea;

·        înzestrarea absolvenţilor cu o serie de cunoştinţe colaterale specializărilor de bază (de drept, limbi străine, psihologie, management, , informatică economică etc.) care să contribuie la întărirea personalităţii lor şi la asigurarea supleţei, elasticităţii şi adaptabilităţii în domeniile în care activează;

·        cultivarea apetitului spre valorificarea şi crearea noului şi pentru promovarea schimbărilor spre mai bine în economie şi în viaţa social-politică etc.;

·        organizarea cercetării ştiinţifice pe teme, subteme, perioade, colective etc. în baza unor planuri bine fundamentate şi, eventual, a unor contracte încheiate periodic cu beneficiarii;

·        valorificarea cercetării cadrelor didactice prin cărţi şi reviste de specialitate, cursuri, caiete de lucrări practice, buletine informative, anale ale universităţii etc., în aşa fel încât efectele acesteia să se facă simţite şi cunoscute cât mai operativ posibil;

·        instituirea unor relaţii de colaborare în domeniul cercetării cu alte universităţi şi institute de profil din ţară şi străinătate, în vederea stimulării şi aducerii ei la standardele naţionale, europene şi mondiale;

·        atragerea în activitatea de cercetare ştiinţifică a cadrelor didactice şi a studenţilor cu aptitudini de acest gen în scopul valorificării potenţialului lor creativ şi al stimulării dorinţei acestora de participare la construirea viitorului;

·        sprijinirea studenţilor în crearea şi organizarea formaţiilor proprii de cercetare (de genul cercurilor ştiinţifice şi profesionale ) etc.

Programele de studii se elaborează plecându-se de la cerinţele de pe piaţa muncii, de la ample consultări cu angajatorii, cu specialiştii din producţie şi cu experţii în domeniu, luându-se ca repere planurile de învăţământ elaborate de celelalte instituţii de învăţământ superior din ţară şi din străinătate pentru domenii de licenţă şi specializări similare.

Planurile de învăţământ şi programele analitice odată elaborate sunt supuse unei preevaluări din partea celor care au fost consultaţi cu ocazia elaborării lor, precum şi de către beneficiarii lor.

Aprobarea curricula şi syllabi se face, în urma avizărilor primite de la catedrele de profil şi de la consiliile profesorale, la nivelul senatului Universităţii.

Odată aprobate şi devenite operative, programele de studii sunt evaluate periodic sub aspectul calităţii.

 

 

a) Seturi de cunoştinţe şi de competenţe

 

a) Potrivit planurilor de învăţământ aferente învăţământului de licenţă şi de masterat, pentru fiecare domeniu de licenţă şi specializare de doctorat sunt prevăzute seturi de cunoştinţe şi de competenţe pe care urmează să le deţină absolvenţii acestora pentru a fi în măsură să facă faţă sarcinilor curente de serviciu de după angajarea în muncă.

Pe domenii de licenţă şi specializări de masterat, acestea se prezintă după cum urmează:

1) pentru domeniul de licenţă Marketing:

·                identificarea activităţilor specifice de marketing din cadrul organizaţiei, stabilirea succesiunii şi duratei acestora în vederea elaborării structurilor organizatorice;

·        urmărirea, monitorizarea şi gestionarea portofoliului de produse pe clienţi, segmente de piaţă, zone geografice în calitate de responsabil de produs;

·        supravegherea evoluţiei preţurilor pe piaţă şi asigurarea documentaţiei necesare privind elaborarea politicii de preţ;

·        culegerea în calitate de operator de interviu a informaţiilor de marketing, prelucrarea şi analiza preliminară a informaţiilor în scopul fundamentării deciziilor de către manageri;

·        participarea ca operator de marketing la executarea şi implementarea programelor de marketing;

·        executarea activităţilor de merchandising, publicitate la locul vânzării şi promovarea vânzărilor în calitate de merchandiser, sampler, promoter etc.;

·        desfăşurarea activităţilor specifice de protocol şi relaţii publice;

·        elaborarea de pliante, cataloage, prospecte si broşuri, de promovare;

·        participarea la organizarea şi desfăşurarea activităţilor de marketing din cadrul târgurilor şi expoziţiilor;

·        executarea de activităţi specifice marketingului (agent de vânzări, agent de distribuţie, comisionar etc.);

·        intermedierea relaţiilor dintre organizaţie şi publicul său;

·        cunoaşterea particularităţilor activităţilor de marketing din diverse domenii: industrie, agricultura, turism, bănci, organizaţii non-profit etc.;

·        monitorizarea legislaţiei din domeniul marketingului, presei şi a publicaţiilor de specialitate în calitate de referent de marketing;

·        executarea de activităţi specifice marketingului direct: alegerea mediilor de marketing direct, organizarea şi realizarea campaniilor de marketing on-line, marketing prin corespondenţă etc.;

·        proiectarea, coordonarea şi asigurarea executării programelor de cercetări de marketing la nivelul ştiinţific cel mai înalt;

·        proiectarea, coordonarea şi asigurarea executării programelor de marketing etc.

 

1.1. pentru studii masterale la specializarea Marketing:

·        elaborarea studiilor şi cercetărilor complexe independent sau  în  echipă şi redactarea rapoartelor corespunzătoare;

·        conducerea echipelor complexe de cercetare şi executarea programelor de marketing specifice;

·        proiectarea şi coordonarea activităţilor de cercetare, planificare şi programare de marketing la nivelul unei firme, corporaţii, instituţii publice, centrale sau locale etc;

·        proiectarea şi coordonarea activităţii de cercetare, planificare strategică şi programare a activităţii de marketing în domeniul politicii de produs, marcă, ambalaj etc.;

·        proiectarea şi coordonarea activităţii de cercetare, planificare strategică şi programare a activităţii de marketing în domeniul comunicării, publicităţii, relaţiilor publice;

·        proiectarea şi coordonarea activităţii de cercetare, planificare strategică şi programare a activităţii de marketing în domeniul politicii de preţ;

·        proiectarea şi coordonarea activităţilor de cercetare, planificare strategică şi programare a activităţii de marketing în domeniul relaţiilor cu clienţii, distribuţiei şi logisticii;

·        conducerea în calitate de manager a proceselor derulate la orice nivel de decizie din firmă, etc.

 

            2) pentru domeniul de licenţă Management:

·        Stăpânirea limbajului economic pentru a-i permite să comunice în scris şi verbal;

·        Aptitudini de execuţie prin stăpânirea metodelor şi tehnicilor specifice specializării;

·        Aptitudini practice de utilizare a calculatorului în lucrări specifice specializării;

·        Cunoaşterea economiei întreprinderii;

·        Înţelegerea şi optimizarea structurii şi funcţionării sistemelor de fabricaţie;

·        Elaborarea programelor de producţie;

·        Gestionarea resurselor întreprinderii (informaţionale, umane, financiare şi materiale);

·        Capacitatea de a utiliza instrumentele de managementul marketingului;

·        Vânzarea produselor;

·        Cunoaşterea logisticii industriale şi a serviciilor;

·        Proiectarea şi gestiunea costurilor;

·        Înţelegerea   şi   utilizarea   sistemelor   financiar-contabile;

·        Înţelegerea şi însuşirea principiilor de management al calităţii;

·        Cunoaşterea legislaţiei afacerilor;

·        Capacitatea   de   organizare   şi   coordonare   a activităţilor agenţilor economici;

·        Conducerea în calitate de manager a proceselor derulate la orice nivel de decizie din firmă etc.;

·        Capacitatea de analiză şi sinteză a proceselor şi fenomenelor economice;

·        Capacitate de proiectare, elaborare şi implementare a strategiilor manageriale;

·        Stăpânirea tehnicilor de comunicare şi negociere în afaceri;

·        Abilitatea de motivare şi antrenare a subalternilor;

·        Capacitate de asumare a responsabilităţilor şi riscurilor;

·        Capacitate de a adopta decizii şi de a coordona microgrupuri;

·        Capacitate de a gestiona schimbări   în organizaţie;

·        Abilitate de elaborare a unor studii şi proiecte de specialitate;

·        Abilitaţi de rezolvare a conflictelor;

·        Stare de spirit novatoare, aptitudini creatoare;

·        Flexibilitate, realism şi înţelegere a realităţilor mediului economico-social etc.

 

2.1) pentru studiile masterale în specializarea Management:

·        Capacitatea de analiză şi sinteză a proceselor si fenomenelor economice;

·        Capacitate de proiectare, elaborare şi implementare a strategiilor manageriale;

·        Stăpânirea tehnicilor de comunicare;

·        Abilitatea de motivare şi antrenare   a subalternilor;

·        Capacitate de asumare a responsabilităţilor şi riscurilor;

·        Capacitate de a adopta decizii şi de a coordona microgrupuri;

·        Capacitate de a gestiona schimbări   în organizaţie;

·        Abilitate de elaborare a unor studii şi proiecte de specialitate;

·        Abilitaţi de rezolvare a conflictelor;

·        Stare de spirit novatoare;

·        Flexibilitate, realism şi înţelegere a realităţilor mediului economico-social etc.

 

3) pentru domeniul de licenţă Contabilitate:

 

 

 

            În anexele 1 şi 2 sunt prezentate planurile de învăţământ şi programele analitice pentru toate domeniile de licenţă aprobate de instituţiile competente ale statului pentru Universitatea „George Bacovia”.

 

 

            b) Monitorizarea aplicării planurilor de învăţământ şi a programelor analitice

 

            Acest lucru se va realiza prin:

·                  compararea cu planurile de învăţământ şi cu programele analitice aferente domeniilor de licenţă şi specializărilor similare din cadrul universităţilor de prestigiu din ţară şi din afară;

·                  confruntarea curricula şi syllabi cu elementele de noutate din literatura de specialitate;

·                  monitorizarea din partea specialiştilor din producţie;

·                  apelarea la experţi din ţară şi străinătate etc.

 

 

c) Proceduri de revizuire periodică a curricula şi syllabi

 

În baza concluziilor rezultate din monitorizare, planurile de învăţământ şi programele analitice sunt supuse periodic unor revizuiri prin:

·                consultarea experţilor din domeniul educaţiei;

·                luarea în considerare a propunerilor angajatorilor;

·                apelarea la propunerile de pe piaţa muncii;

·                consultarea organizaţiilor profesionale în domeniu (AGER; AROMAR etc.);

 

 

d) Implicarea studenţilor şi absolvenţilor

 

            Din experienţa dobândită deja în procesul de formare, din practica în producţie, din contactele cu studenţii altor universităţi şi din diverse alte surse de informare, studenţii devin tot mai competenţi în a-şi exprima opiniile privitoare la planurile de învăţământ şi programele analitice care le asigură calificarea în domeniile şi specializările pentru care au optat. Tocmai de aceea, în operaţiunile de elaborare, preevaluare şi evaluare periodică a acestora, studenţii şi absolvenţii trebuie să fie neapărat implicaţi.

 

 

            e) Respectarea cerinţelor psihopedagogice

 

            În colaborare cu policlinicile studenţeşti, cu laboratoarele de psihologie şi apelând la literatura de specialitate disponibilă, Universitatea va elabora, pentru fiecare domeniu de licenţă, specializare de masterat şi formă de învăţământ, seturi de cerinţe psihopedagogice necesare proceselor de predare-învăţare, care vor fi făcute publice pe site-ul acesteia.

 

 

            f) Accesul studenţilor la resursele de învăţare şi la consilierea în carieră

 

            Plecându-se de  la planurile de învăţământ şi programele analitice reevaluate şi revizuite, precum şi de la planul strategic al Universităţii, conducerea acesteia trebuie să fie preocupată în permanenţă în lărgirea şi împrospătarea permanentă a surselor de învăţare, achiziţionând şi punând la dispoziţia studenţilor a tuturor cărţilor şi revistelor de specialitate, programelor şi echipamentelor informatice, echipamentelor de transmitere modernă a informaţiilor (videoproiectoare, retroproiectoare etc.), suporturilor electronice de cursuri şi lucrări aplicative etc.

            Accesul studenţilor la resursele de învăţare se realizează prin:

·      biblioteca Universităţii (gratuit);

·      reţeaua intranet (gratuit);

·      reţeaua internet (gratuit, 24 din 24 ore pe zi);

·      editura Moldavia, care serveşte exclusiv Universitatea „George Bacovia”;

·      revista studenţilor din Universitatea „George Bacovia”;

·      programele de practică;

·      cercurile ştiinţifice studenţeşti etc.

Fiecare cadru didactic al Universităţii este instruit special şi însărcinat de conducerea Universităţii să asigure consilierea în carieră a studenţilor (conform fişei postului). În acest scop, la începutul fiecărui an universitar, studenţii sunt repartizaţi pe cadre didactice pentru a beneficia de aceste servicii ori de câte ori solicită aşa ceva.

 

 

            g) Monitorizarea rezultatelor obţinute de studenţi

 

            Rezultatele (progresele) obţinute de studenţi în dobândirea de cunoştinţe şi competenţe sunt monitorizate pe parcursul procesului de formare prin:

·        documentele de evidenţă a rezultatelor la diverse forme de verificare (cataloage, centralizatoare, registre matricole);

·      evidenţele personale ale cadrelor didactice;

·      rapoartele întocmite periodic la nivelul catedrelor, consiliilor facultăţilor şi senat;

·      experţii CNEEA şi MEC etc.

 

 

h) Perfecţionarea programelor şi activităţilor de predare-învăţare

 

În funcţie de rezultatele operaţiunilor de monitorizare, programele de învăţământ şi activităţile de predare-învăţare sunt supuse periodic unor perfecţionări succesive, pentru a ţine pasul cu:

·        progresele înregistrate de universităţile concurente;

·        schimbările de pe piaţa muncii;

·        solicitările absolvenţilor, specialiştilor din producţie şi angajatorilor;

·        dinamica rezultatelor obţinute în procesul de predare-învăţare.

 

 

4. EVALUAREA CUNOŞTINŢELOR ŞI COMPETENŢELOR

DOBÂNDITE DE STUDENŢI

 

În cadrul procesului de învăţământ se proiectează, după fiecare modul de transfer de cunoştinţe, un modul de verificare a cunoştinţelor şi a capacităţii studenţilor de procesare a lor. Acest modul cuprinde lucrări de control, teme de casă, proiecte, colocvii de laborator, examene semestriale, lucrarea de diplomă şi examenul final de licenţă. Aceste modalităţi de verificare a cunoştinţelor se proiectează de către profesori, în funcţie de specificul domeniul de studii, şi au în general două obiective: asigurarea îndeplinirii unor cerinţe minime de promovare a studenţilor în progresul lor academic, şi evaluarea cu scopul ierarhizării lor valorice într-un anumit context şi o anumită colectivitate.

Componentele prezentate mai sus se integrează în procesul fundamental de învăţământ organizat de universitate. Dar, pentru ca acest proces să se poată realiza, sunt necesare şi o serie de procese suport, cum ar fi: procesul de informare organizat prin bibliotecile hard şi virtuale ale universităţii, procesul de informatizare din universitate şi de conectare prin internet la cele mai importante baze de cunoştinţe disponibile pe glob, procesul de asigurare a unor baze tehnologice performante pentru lucrările de laborator şi cele de cercetare ştiinţifică, procesul de asigurare a unor condiţii sociale adecvate pentru studenţi etc. O evaluare adecvată a procesului de învăţământ trebuie să ţină seama şi de modul în care sunt organizate aceste procese suport.

Din punct de vedere al statutului lor, părţile interesate în procesul de învăţământ se pot grupa în următoarele categorii:

·          Părţi interesate care au responsabilităţi legale în evaluarea procesului de învăţământ şi în aprobarea structurilor şi programelor de învăţământ sau în finanţarea lor (Ministerul Educaţiei şi Cercetării, CNEAA, Conferinţa Naţională a Rectorilor, CNFIS, CNCSIS etc.).

·          Părţi interesate care au responsabilităţi funcţionale în organizarea şi desfăşurarea procesului de învăţământ (rectorate, decanate, catedre, cadre didactice, studenţi etc.).

·          Părţi interesate care sunt beneficiari ai procesului de învăţământ (alte universităţi din ţară sau din străinătate, firme, instituţii publice, organizaţii care gestionează piaţa forţei de muncă şi dezvoltarea regională etc.).

Părţile interesate care au responsabilităţi legale în evaluarea procesului de învăţământ operează cu criterii şi standarde minime, prin care se asigură iniţierea şi operaţionalizarea unei anumite structuri universitare şi a unui anumit program de studii universitare. Aici ne referim îndeosebi la prevederile Legii nr. 88/1993 privind acreditarea instituţiilor de învăţământ superior şi recunoaşterea diplomelor, cu modificările aduse în 1999, precum şi la o serie de Hotărîri de Guvern elaborate de MEC şi CNEEA. Conform art. 2 şi 3 din legea mai sus amintită, asigurarea calităţii procesului de învăţământ se face prin evaluare periodică. Evaluarea se face la nivelul specializărilor universitare şi/sau la nivelul structurilor instituţionale. Evaluarea la nivelul structurilor instituţionale se face pentru departamente, colegii, facultăţi şi/sau instituţii de învăţământ superior. Procesul de evaluare academică se realizează prin evaluare internă, în cadrul instituţiei respective, şi prin evaluare externă de către CNEEA.

Conform art. 18 din această lege, procedura de evaluare academică şi acreditare se bazează pe un ansamblu de criterii generale şi standarde obligatorii. Criteriile se referă la domeniile fundamentale de organizare şi funcţionare specifice instituţiilor de învăţământ superior: personal didactic, conţinutul învăţământului, bază materială, activitate de cercetare şi activitate financiară, structuri instituţionale, administrative şi manageriale. Standardele corespund fiecărui criteriu şi indică nivelurile minime obligatorii în procesul de evaluare şi de acreditare. Aceste niveluri sunt diferenţiate pentru perioada funcţionării provizorii sau pentru perioada ulterioară înfiinţării prin lege. Pentru obţinerea autorizaţiei de funcţionare provizorie şi pentru acreditare, planurile de învăţământ trebuie să cuprindă discipline obligatorii, opţionale şi facultative, corespunzător standardelor stabilite pe plan naţional de către MEC şi CNEEA.

Din punctul de vedere al calităţii, aceste reglementări legale constituie o parte obligatorie şi necesară în evaluarea procesului de învăţământ, dar insuficientă. Ele asigură condiţia de iniţializare a unui program de învăţământ, dar nu poate contribui la îmbunătăţirea continuă a procesului de învăţământ. Asigurarea calităţii necesită, pe lângă evaluarea inputurilor, o evaluare a outputurilor şi, respectiv, o evaluare a procesului de învăţământ. Totodată, este important de subliniat faptul că autorizarea provizorie şi acreditarea sunt cerinţe legale ale procesului de asigurare a calităţii. Toate celelalte componente ale procesului de asigurare a calităţii reprezintă cerinţele funcţionale.

Părţile interesate care au responsabilităţi funcţionale în organizarea şi desfăşurarea procesului de învăţământ se implică în evaluarea procesului de învăţământ numai dacă în instituţia respectivă s-a implementat un management al calităţii, integrat în managementul strategic universitar. În cap. 4 au fost prezentate ideile de bază privind asigurarea calităţii programelor de studii universitare, o componentă foarte importantă a evaluării procesului de învăţământ. Aceste evaluări interne şi externe se fac însă la perioade mai mari timp, fapt ce nu asigură un feedback continuu în managementul calităţii procesului de învăţământ.

O componentă care se poate realiza la finele fiecărui modul de transfer de cunoştinţe o constituie evaluarea cadrelor didactice de către studenţi, evaluare care va fi prezentată mai jos. Celelalte evaluări se pot realiza anual, prin rapoartele de activitate ale catedrelor, decanatelor şi rectoratelor. Dacă aceste rapoarte sunt realizate într-o cultură a evaluării, având ca scop îmbunătăţirea procesului de învăţământ, ele pot juca un rol important în managementul calităţii din universitate. Ideea de bază a unui proces de evaluare nu este aceea de a releva numai aspectele pozitive, din dorinţa de a satisface o serie de orgolii ale celor care conduc destinele facultăţii sau universităţii, şi nici aceea de a găsi vinovaţi pentru diversele nerealizări. Evaluarea este un proces care se raportează la anumite obiective şi o anumită metrică asociată acestora şi are ca scop identificarea neîmplinirilor şi a cauzelor care le-au generat. Dacă este bine făcută, evaluarea poate identifica cele mai importante cauze ale nerealizărilor, oferind managementului calităţii direcţiile necesare de acţiune pentru îmbunătăţirea procesului de învăţământ. Folosirea ciclului Deming (planifică – pune în practică – verifică – corectează şi adaptează) poate conduce la rezultate deosebite în procesul de îmbunătăţire continuă a calităţii. De asemenea, pentru o cât mai bună interpretare a rezultatelor obţinute în evaluarea internă, este important să se realizeze şi o analiză a mediului extern universităţii, pentru a cunoaşte cerinţele şi restricţiile impuse de acesta şi pentru a realiza o analiză SWOT . Această analiză poate constitui o excelentă bază de plecare în elaborarea strategiilor de dezvoltare instituţională şi de îmbunătăţire continuă a proceselor de învăţământ şi de cercetare.

Pentru fiecare facultate din cadrul Universităţii „George Bacovia”, evaluarea studenţilor se face în baza unor cerinţe şi criterii care se aduc la cunoştinţa studenţilor, de către fiecare titular de disciplină, la începutul fiecărui semestru.

De pe poziţia managementului calităţii, aprecierea modului de evaluare a studenţilor trebuie să aibă în vedere:

·        măsura în care criteriile şi modalitatea de evaluare a rezultatelor învăţării sunt cele mai potrivite în raport cu programul de studii;

·        dacă modalitatea de evaluare corespunde cel mai bine disciplinei;

·        dacă au fost făcute cunoscute la timp criteriile de evaluare;

·        dacă în evaluare se ţine seama de caracterul progresiv al acumulării cunoştinţelor şi competenţelor;

·        dacă sunt respectate toate reglementările (inclusiv cele interne) cu privire la evaluare;

·        dacă evaluarea se face de una sau mai multe persoane etc.

Conducerea Universităţii are obligaţia de a urmări înregistrarea ritmică şi corectă a rezultatelor evaluărilor finale la fiecare disciplină.

 

 

 

5. ASIGURAREA CALITĂŢII CORPULUI PROFESORAL

 

Implementarea şi dezvoltarea managementului calităţii într-o universitate implică şi crearea unei culturi organizaţionale noi, bazate pe conceptul de evaluare. Cu alte cuvinte, se trece de la o cultură a raportării la o cultură a evaluării. Într-o astfel de cultură organizaţională, studenţii sunt actori importanţi în viaţa universităţii şi opinia lor privind performanţa cadrelor didactice devine o componentă necesară în evaluarea şi îmbunătăţirea calităţii procesului de învăţământ.

            Calitatea corpului profesoral se apreciază în funcţie de patru criterii principaleŞ

·       cunoştinţele de specialitate;

·       capacitatea didactică;

·       potenţialul de cercetare;

·       deontologia profesională.

Evaluarea calităţii cadrelor didactice se realizează anual de către:

·        cadrul didactic în cauză (autoevaluare);

·        colegi (peer review);

·        conducerea catedre;

·        studenţi.

 

 

 

Pentru ilustrare, prezentăm în continuare câteva modele de chestionare de evaluare de către studenţi a complexităţii şi clarităţii cunoştinţelor de specialitate transmise de profesori.

 

Preambul

Prin răspunsurile dumneavoastră oneste şi bine gândite îl puteţi ajuta pe profesorul care a ţinut cursul să-şi îmbunătăţească atât conţinutul informativ cât şi metoda de predare. Răspunsurile date superficial sau neonest pot conduce la efecte contrare. Încercaţi să răspundeţi la toate întrebările, chiar dacă la unele dintre ele este greu să exprimaţi un punct de vedere. Notaţi că setul de răspunsuri se schimbă pentru fiecare grup de întrebări.

 

Descrieţi metodele de predare ale profesorului, folosind următorul cod: A-aproape întotdeauna; B-deseori; C-ocazional; D-rareori; E-aproape niciodată.

 1. Temele de casă săptămânale au fost mai grele decât cele standard.

 2. Testele date au acoperit bine materialul informativ predat.

 3. Modalităţile de testare au fost adecvate.

 4. Ajutorul individual a fost acordat atunci când a fost solicitat de către studenţi.

 5. Ca student, aţi depus un efort suplimentar în pregătirea acestui curs.

 6. Profesorul a reuşit de fiecare dată să-şi prezinte clar obiectivele prelegerilor.

 7. Profesorul a reuşit să transmită încredere şi competenţă.

 8. Manierele profesorului şi felul de a se exprima sunt adecvate.

 9. Tehnica scrierii pe tablă a fost deficitară.

10. Profesorul i-a ajutat pe studenţi să înveţe din propriile greşeli.

11. Profesorul a fost sarcastic sau furios atunci când a fost înfruntat.

12. Profesorul a avut o atitudine de superioritate şi dispreţ.

13. Punctualitatea profesorului a fost remarcabilă.

14. În loc să privească la studenţi atunci când le vorbeşte, profesorul priveşte în gol, undeva pe deasupra capetelor lor.

15. Profesorul a reuşit să clarifice chestiunile ridicate de studenţi.

16. Temele de casă au fost alese prin rutină, contribuind în mică măsură la asimilarea cunoştinţelor.

17. Profesorul a fost confuz în explicarea unor chestiuni.

18. Profesorul a cerut mai mult decât pot da studenţii.

19. Profesorul a menţionat anumite standarde de performanţă.

20. Profesorul a avut dificultăţi în explicarea unor rezolvări de probleme.

21. Profesorul a precizat foarte clar, de la început, ce aşteaptă de la studenţi.

22. Prezentarea cursului este foarte logică.

23. Temele de casă au fost excesiv de dificile.

24. Profesorul i-a încurajat pe studenţi să gândească singuri.

25. Profesorul a fost atent la reacţiile studenţilor, luându-le în considerare.

26. Profesorul a reuşit să le conştientizeze studenţilor progresul făcut la cursul lui.

27. Materialul informativ a fost prezentat prea repede pentru a fi bine înţeles.

28. Profesorul a stimulat interesul studenţilor pentru curs.

 

Folosind codul următor, indicaţi cât aţi asimilat din curs: A-foarte mult; B-mult; C-moderat;  D-ceva, dar nu prea mult; E-puţin sau de loc:

29……cunoştinţe faptice (terminologie, clasificări, metode)

30……principii fundamentale, generalizări, teorii

31……aplicaţii ale principiilor fundamentale în rezolvarea problemelor

32……o mai bună cunoaştere a personalităţii dumneavoastră (interese, talente, valori, filozofie personală)

33……comportament profesional

34……dezvoltarea abilităţilor pentru o comunicare eficientă

35……descoperirea implicaţiilor cursului asupra propriei comportări

36……obţinerea unei înţelegeri mai largi a problemelor culturale

37……dezvoltarea obişnuinţei de a învăţa şi de a folosi studiul individual

 

Indicaţi în ce măsură sunteţi de acord cu următoarele afirmaţii folosind codul: A-acord puternic; B-acord; C-nici acord şi nici dezacord; D-dezacord; E-dezacord puternic.

38. Vei încerca să eviţi cursurile similare.

39. Vei recomanda acest profesor şi prietenilor tăi.

40. Profesorul stăpâneşte foarte bine domeniul ştiinţific respectiv.

41. Profesorul a avut un comportament de discriminare, nejustificat.

42. Profesorului i-a făcut multă plăcere acest curs.

43. Profesorul i-a stimulat pe studenţi să înveţe cât mai mult la acest curs.

 

Încercaţi să evaluaţi cât mai corect, folosind următorul cod: A-excelent; B-foarte bine; C-bine; D-adecvat, dar nu stimulativ; E-neadecvat.

44. Evaluaţi global capacitatea didactică şi talentul pedagogic al profesorului.

45. Evaluaţi global valoarea educativă a cursului.

46. Evaluaţi global conţinutul informativ al cursului.

 

Încercaţi să evaluaţi cât mai corect folosind următorul cod: FS-foarte slab; S-slab; B-bine; FB-foarte bine; E-Excelent.

1. În ansamblu, cursul a fost: FS/ S/ B/ FB/ E

 2. Conţinutul cursului a fost: FS/ S/ B/ FB/ E

 3. Efortul depus de profesor pentru a spori accesibilitatea cursului a fost:  FS/ S/ B/ FB/ E

 4. Eficienţa profesorului în predarea materiei a fost: FS/ S/ B/ FB/ E

 5. Organizarea cursului a fost: FS/ S/ B/ FB/ E

 6. Claritatea exprimării profesorului a fost: FS/ S/ B/ FB/ E

 7. Explicaţiile date de profesor au fost: FS/ S/ B/ FB/ E

 8. Abilitatea profesorului de a prezenta explicaţii alternative a fost: FS/ S/ B/ FB/ E

 9. Exemplele şi ilustraţiile folosite de profesor au fost: FS/ S/ B/ FB/ E

10. Calitatea întrebărilor şi problemelor ridicate de profesor au fost: FS/ S/ B/ FB/ E

11. Încrederea studentului în cunoştinţelor profesorului a fost: FS/ S/ B/ FB/ E

12. Entuziasmul profesorului a fost: FS/ S/ B/ FB/ E

13. Încurajările date studenţilor pentru a se exprima liber au fost: FS/ S/ B/ FB/ E

14. Răspunsurile la întrebările studenţilor au fost: FS/ S/ B/ FB/ E

15. Disponibilitatea de a oferi studenţilor ajutor suplimentar a fost: FS/ S/ B/ FB/ E

16. Folosirea timpului în cadrul orei de curs a fost: FS/ S/ B/ FB/ E

17. Interesul profesorului dacă studenţii au învăţat a fost: FS/ S/ B/ FB/ E

18. Cantitatea de informaţie pe care aţi reţinut-o în timpul cursului a fost: FS/ S/ B/ FB/ E

19. Relevanţa şi utilitatea conţinutului cursului au fost: FS/ S/ B/ FB/ E

20. Referatele, testele, proiectele etc. au fost: FS/ S/ B/ FB/ E

21. Temele au fost adecvate ca dificultate: FS/ S/ B/ FB/ E

22. Claritatea formulării responsabilităţilor şi cerinţele faţă de studenţi au fost: FS/ S/ B/ FB/ E

 

Încercaţi să evaluaţi cât mai corect folosind următorul cod: FS-foarte scăzută; S-scăzută; m-medie; M-mare; FM-foarte mare.

23. Comparativ cu alte cursuri pe care le-aţi urmat, vă aşteptaţi ca nota la acest curs să fie:

       FS/ S/ m/ M/ FM

24. Comparativ cu alte cursuri pe care le-aţi urmat, provocarea intelectuală oferită de curs a fost:

        FS/ S/ m/ M/ FM

25. Comparativ cu alte cursuri pe care le-aţi urmat, cantitatea de efort depusă pentru învăţarea cursului a fost:

       FS/ S/ m/ M/ FM

26. Comparativ cu alte cursuri pe care le-aţi urmat, implicarea dumneavoastră în acest curs (rezolvarea temelor, prezentarea lucrărilor, prezenţa la cursuri etc…) a fost:

       FS/ S/ m/ M/ FM

27. În medie, câte ore pe săptămână aţi alocat pentru acest curs ? Includeţi participarea la ore, parcurgerea bibliografiei recomandate, elaborarea de referate sau orice alte activităţi legate de curs: 0-2/ 2-4/ 4-6/ 6-8/ 8-10/ 10-12.

28. Din totalul orelor menţionate mai sus, câte au fost utile pentru educaţia dumneavoastră ?

      0-2/ 2-4/ 4-6/ 6-8/ 8-10/ 10-12.

29. Ce notă vă aşteptaţi să obţineţi la această disciplină ? 2-4/ 4-5/ 5-6/ 6-7/ 7-8/ 8-9/ 10.

 

 

Sugestii privind folosirea chestionarelor

Procedura de folosire a chestionarelor pentru evaluarea performanţelor cadrelor didactice trebuie să ia în consideraţie următoarele recomandări:

  1. Atât cadrele didactice universitare cât şi studenţii trebuie să fie informaţi despre acest proces de evaluare şi despre scopul lui, de îmbunătăţire continuă a procesului de învăţământ. Această evaluare face parte dintr-un proces mai amplu, de asigurare a calităţii în universitatea respectivă.
  2. Administrarea chestionarelor se va face în cadrul orelor normale de curs, cu aproximativ 2-3 săptămâni înaintea terminării semestrului. Se va evita administrarea chestionarelor în timpul unor întâlniri informale sau în timpul examenelor. Atmosfera care se creează în timpul unor întâlniri speciale induce o stare de stress care nu serveşte scopului procesului de evaluare.
  3. Persoana care administrează aceste chestionare explică studenţilor care este scopul acestei evaluări, care este procedura de a răspunde la întrebările conţinute în chestionare, şi care este procedura de procesare a rezultatelor. Studenţii trebuie să fie convinşi că prin răspunsurile oneste pe care le dau la întrebările formulate contribuie în mod direct la îmbunătăţirea activităţii didactice a profesorului respectiv.
  4. Titularul cursului sau activităţii de seminar la care se face evaluarea va părăsi sala de clasă pe perioada cât studenţii completează chestionarele cu răspunsurile lor. Prezenţa lui în clasă poate influenţa tendinţa de a răspunde cât mai onest şi responsabil a studenţilor.
  5. Chestionarele nu se semnează. Ele constituie doar inputuri nenominalizate într-un proces de prelucrare statistică a lor. Pentru a fi semnificative, chestionarele se vor administra numai dacă studenţii prezenţi reprezintă cel puţin 60% din totalul numărului de studenţi înscrişi la cursul respectiv.
  6. Rezultatele procesate ale acestor chestionare vor fi puse la dispoziţia cadrelor didactice după sesiunea de examene, pentru a nu influenţa examinarea şi notarea studenţilor.

 

Beneficiarii serviciilor educaţionale pot contribui foarte mult la evaluarea procesului de învăţământ, cu condiţia ca ele să fie implicate de către universitate. Spre deosebire de celelalte părţi interesate evocate mai sus, care au prin statutul lor un rol în organizarea şi desfăşurarea procesului de învăţământ, acestea din urmă nu pot contribui la evaluarea procesului de învăţământ decât dacă sunt solicitate corespunzător de către universitate. Această solicitare sau implicare are loc în funcţie de specificul programelor evaluate şi de specificul părţilor interesate. Beneficiarii universitari sunt reprezentaţi de către instituţii de învăţământ superior care cooperează pe diferite planuri cu universitatea în cauză. Această cooperare se poate manifesta sub forma unor programe de studii realizate împreună, sau a unor programe de mobilităţi pentru studenţi, doctoranzi şi profesori. De asemenea, absolvenţi ai universităţii în cauză (alumni) pot opta să-şi continue studiile la alte universităţi, care devin astfel beneficiari ai procesului de învăţământ din universitatea de referinţă. În calitate de beneficiari, universităţile pot solicita să ia cunoştinţă de rezultatele unor evaluări ale programelor de învăţământ oferite de universitatea de referinţă. Dacă nu există astfel de evaluări, atunci universităţile beneficiare pot realiza cu ajutorul unor evaluatori proprii sau al unor evaluatori internaţionali evaluarea externă a programelor de studii vizate pentru acceptarea cooperării cu universitatea iniţială.

Beneficiari agenţi economici sunt reprezentaţi de către firmele care angajează absolvenţi ai universităţii respective. Aceste firme pot fi foarte utile în realizarea unui feedback privind dezvoltarea competenţelor profesionale necesare pentru piaţa muncii. Totodată, ele pot contribui substanţial în evaluarea programelor de aplicaţii şi a activităţilor practice pentru studenţi şi, respectiv, la îmbunătăţirea lor. Grupurile care se formează pentru evaluarea externă a programelor de studii universitare conţin de obicei şi reprezentanţi ai diverselor firme. Totodată, cei care proiectează programe universitare pot organiza întâlniri de lucru cu reprezentanţii firmelor angajatoare de absolvenţi, ca de la început să ţină seama de cerinţele lor pentru a obţine o calitate adecvată.

Evaluarea se poate realiza printr-un proces structurat, sub forma unor chestionare formulate de către universitate, sau printr-un proces nestructurat, sub forma unor consultări colegiale între factorii de decizie din universitate şi reprezentanţi ai departamentelor de resurse umane din firmele angajatoare. Evaluarea devine interesantă atunci când agenţii economici sunt reprezentaţi de absolvenţi ai programelor de studii oferite de universitate. Ei pot compara mult mai bine competenţele profesionale pe care le-au obţinut ca studenţi cu cerinţele din firmele în care lucrează. Folosirea chestionarelor de evaluare a programelor de studii constituie o componentă importantă a procesului de marketing academic. Dacă acest marketing se face în mod profesionist, şi nu la întâmplare, atunci sunt şanse reale ca beneficiarii procesului de învăţământ să contribuie în mod semnificativ la îmbunătăţirea lui.

 

 

            Calitatea cercetării ştiinţifice

Rezultatele cercetării ştiinţifice, cunoaşterea şi expertiza create/dezvoltate în universităţi sunt făcute disponibile societăţii prin trei canale principale: publicaţii ştiinţifice, patente-licenţe, precum şi prin crearea de noi companii.

În contextul rolului complex pe care universităţile îl joacă prin prisma misiunii lor, ele au obligaţii faţă de: (i) studenţii pe care îi formează, (ii) autorităţile publice care asigură finanţarea universităţilor, (iii) piaţa forţei de muncă ce utilizează calificările şi deprinderile dezvoltate pe parcursul procesului didactic şi de cercetare, precum şi (iv) faţă de societate în ansamblu.

Există trei criterii asociate calităţii în cercetare:

-       Primul criteriu este originalitatea, demonstrată de contribuţia pe care cercetarea o are la dezvoltarea de noi cunoştinţe; acestea pot veni în contradicţie cu vechile principii şi determina un mod nou de a gândi; adesea se utilizează expresia de “cercetare revoluţionară”;

-       Al doilea criteriu este soliditatea, care se referă la metodologia cu care s-a realizat cercetarea, de exemplu, dacă rezultatele pot fi verificate;

-       Al treilea criteriu este relevanţa, adică gradul în care cercetarea este de interes sau utilă şi altora, adică altor cercetători, în economie sau pentru societate în general.

S-ar putea considera că cercetările de o calitate ridicată ar avea originea în sisteme orientate spre individ, în care fiecare cercetător lucrează singur, independent, sfidând sau provocând adesea metodele şi teoriile existente. În realitate, se discută de un mediu propice cercetării de calitate, în care sunt facilitate comunicarea şi colaborarea, atât în mediul intern, cât şi în mediul extern. Sunt importante cooperarea la nivel naţional, cât şi contactele internaţionale cu cele mai avansate grupuri care lucrează în domeniu.

Elementele generale pe baza cărora se realizează evaluarea:

·           Calitatea rezultatelor cercetării conform criteriilor domeniului;

·           Dimensiunea activităţii de cercetare, aşa cum este indicată de resursa umană implicată in cercetare;

·           Veniturile obţinute pentru activitatea de cercetare;

·           Forţa de cercetare şi ritmul de dezvoltare.

În România, se utilizează 10 indicatori, după cum urmează:

·           Granturi de cercetare câştigate prin competiţie naţională;

·           Contracte de cercetare internaţionale;

·           Contracte obţinute în cadrul Planului Naţional de Cercetare - Dezvoltare şi Inovare (PNCDI) şi contracte cu diverse companii din ţară;

·           Teze de doctorat finalizate;

·           Articole publicate în reviste cotate;

·           Cărţi publicate în edituri recunoscute;

·           Brevete sub protecţie sau produse cu drept de proprietate intelectuală;

·           Centre de cercetare sau creaţie artistică acreditate sau recunoscute;

·           Reprezentări în academii, organizaţii profesionale;

·           Premii la nivel naţional şi internaţional.

 

 

 

a)      Criterii de apreciere şi indicatori privind calitatea corpului profesoral

a1) Cunoştinţe de specialitate:

·              Grad de acoperire cu materiale didactice proprii

·              Grad de noutate a informaţiile transmise

·              Indice de complexitate a informaţiilor transmise

·              Coeficient de concordanţă cu cerinţele postului

 

a2) Capacitate didactică:

·            Nivel de antrenare a studenţilor

·            Măsura folosirii mijloacelor moderne de comunicare

·            Claritatea expunerii

·            Măsura respectării programului

 

a3) Potenţial de cercetare:

·           Număr participări la manifestări ştiinţifice naţionale

·           Număr participări la manifestări ştiinţifice internaţionale

·           Număr articole publicate în ţară

·           Număr articole publicate în străinătate

·           Număr citări în lucrări de specialitate

 

a4) Deontologie profesională:

·           Măsura respectării demnităţii interlocutorului

·           Nivelul ţinutei

·           Gradul de respect faţă de legi şi principii

·           Nivelul de obiectivitate a evaluărilor profesionale

 

 

În funcţie de rezultatele obţinute în urma evaluărilor, conducerea Universităţii are dreptul de a:

·        diferenţia compensarea bănească a cadrelor didactice;

·        renunţa la serviciile oricărui membru al corpului profesoral.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

INDICATORII DE PERFORMANŢĂ PENTRU EVALUAREA

INTERNĂ A CALITĂŢII

 

 

1)      Activitate didactică:

 

·                    Număr candidaţi la concursul de admitere pe loc aprobat de MEC

·                   Rata de succes în promovarea examenelor de an

·                   Rata de participare la examenele de absolvire

·                   Rata de succes în promovarea examenelor de absolvire

·                   Indicele variaţiei numărului de studenţi

·                   Rata de succes al absolvenţilor pe piaţa muncii

·                   Număr de studenţi la un cadru didactic

·                   Rata de acoperire a disciplinelor din planurile de învăţământ cu materiale didactice realizate de personalul propriu

·                   Rata doctorilor în ştiinţă

·                   Rata doctoranzilor

·                   Rata profesorilor şi conferenţiarilor

·                   Vârsta medie a personalului didactic

 

2)      Activitatea ştiinţifică:

 

 

3) Baza materială:

·                 Spaţii de învăţământ pe student:

Săli de curs

Săli de seminar

Laboratoare

Spaţii auxiliare

·                 Număr locuri săli de lectură pe student

·                 Număr titluri de carte în biblioteca proprie

·                 Număr de volume material didactic pe student

·                 Număr de abonamente reviste de specialitate

·                 Număr de calculatoare pe student

·                 Număr de studenţi cu acces concomitent la reţelele Intranet şi Internet

·                 Număr locuri de cazare pe student

·                 Număr locuri pentru servirea mesei pe student

·                 Activul net al Universităţii pe student

 

ORGANIZAREA SISTEMULUI DE ASIGURARE A CALITĂŢII

 

a)      Comisia pentru evaluarea şi asigurarea calitătţi

 

Coordonator: Prof. univ. dr. Dumitru Bontaş – prorector

Membri:         Prof. univ. dr. Aurel Brânză

                        Prof. Univdr. Willi Păvăloaia

                        Lector univ. dr. Andrei Octavian Paraschivescu

                        Marius Vulpoiu – student Cz31

                        Marina Alina Bărbieru – student Mz31

                        Manuela Ghiurcă – student kz31

                        Elena Cociorbă – student AP21

                       

                       

                       

                       

                        Gheorghe Vlase – director SC Vasion Bacău

                        Dan Tătaru – director SC Edel  Bacău

                         director  Bacău

                         director   Bacău

 

 

CALITATEA CORPULUI PROFESORAL